existam superficial
doar într-o sufragerie,
fără mobilă, fără lumină,
doar în lenjerie.
te sprijineai de calorifer,
îmi aruncai priviri de spionaj;
eu urmăream parfumul tău
și uneori cădeam în capcane,
în vis sau coșmar mai adânc
ca gândul.
pe vremea aia nu vorbeam,
cuvântul nu era o necesitate;
dincolo de ferestre
- nici nu mai știu la ce etaj stăteam -
cerul avea culoarea cimentului
proaspăt vărsat din sac.
ochii tăi cercetau înălțimile,
ai mei scormoneau adâncimile.
ne abandonam timpului - imobili,
ascultând ticăitul sinistru al ceasului din perete,
până la amnezie.
era frumos
când ne descopeream străini unul de altul,
în lenjerie, pe parchet.
București,
15 Ianuarie 2014.
Iubitei mele,
Razielle.
