Din Calea Lactee

Pământul e un copil,
pe care universul încă
îl hrănește cu lapte.

Necanonică 14

Suferința mea cea dulce,
fără tine –
n-aș putea trăi.
Trăiesc de parcă-n orice
clipă –
aș putea muri.

  

Odă în an lumină

Universul,  

e ca o viață de floare, 

dintr-un punct ca o sămânță,

germinează, se deschide, înflorește, 

apoi, se usucă – moare,  

i se-mprăștie sămânța 

într-un infint de puncte și secunde 

mai durează până germinează toate; 

ca un camp de flori e  

Multiversul.  

                                       La Poarta Crișului, 

                                       3 Martie 2015.