Noapte... oraşul e pictură, sau poate un film mut,
becuri îşi pierd lumina-n galben, prin adierea ce-a căzut.
Straniu... parc-n umbra unui zid trecut, luminat prea mult,
cu limba schiţez un portret, o venerez pe Ea noctur-n cult.
Sărut... stropi de ploaie, vânt, dând formă trupului de lut,
noi, un doi, un tot; gradina din Rai, sub vreme de Iad... am vrut?!
Somnie... perfuzie de linişte-n a nopţii vene,
când luna injectează, cu farmec, unind gene cu gene.
Dorinţă... împreună, noi, a visului momente,
când unghii roşii îşi fac joc, pe piele, adânciri stridente.
No comments:
Post a Comment