De strajă...

Surghiunit, tempesta-mi poartă

dorul, ca pesta-n vechie

urgisînd cetatea vie,

morţi stau strugurii în vie,

paznic sta înfipt în glie

surghiunint. Tempesta-i soartă

bate piatră-n uşi şi poartă,

stricată-i carta-n vecie

făr de glas lăsând să fie

gura-nodată-n magie

sepultând taina de vie.

Surghiunit, tempesta-mi poartă

carte-ntr-o sticlă crăpată,

iar neudata hârtie

în mâini de strajă să fie

la gât sigiliu să fie

păzit cu taină de glie.

Surghiunit. Tempesta-mi soartă!

Celei ce păzeşte inelul cu rune...