I.

Cu tălpile goale

coboarăte-n

genunchii de pământ,

să cureţi adâncimile

întunecate din trecut,

cu mâinile tale de lut.

Întoarce-napoi cele trei

ceasuri de pe peretele

existenţei tale,

ne-ncetate-n

ireversibilă

rotire simbiotică

a sufletului în corpul,

dispensabil întru’ scopul,

metafizicii criptate-n

pagini acoperite de

vazduhul nopţilor

ce-şi apasă

genunchii săi greoi,

peste umerii ce-i poartă

cu resemnare-n, tăcere.

Rugăciuni să-i dea putere,

în a-şi zidi peretele

cu cele trei ceasuri ale

fiintei de pământ,

spulberate-n

căile cosmice.