Dracula se plimba de sute de ani,
prin Livada de vişini,
în care Unchiul Vania,
visa mereu ca zboară Pescăruşul.
Divina sa Comedie,
În căutarea timpului pierdut.
Swann a creat Fundaţia,
Fundaţia şi Imperiul,
iar când toate acestea au căzut,
din nimic s-a creat A doua fundaţie.
Taras Bulba poartă încă Mantaua,
din care a purces însuşi Dostoievski.
Cu Nasul pierdut printre toţi Vii,
reali sau mitologici.
Nefericitul doctor Faust,
suferă de Crimă şi pedeapsă –
there is no sun Shining...
E anul de graţie 2001: O odisee spaţială
a voievodului, Stăpânul inelelor,
Othello, cel care a săvârşit
Îmblânzirea scorpiei
prin recitarea de Poezii
de Marele şi Eternul Eminescu,
în faţa altarului de la Muntele vrăjit;
acolo unde Maestrul şi Margareta
erau terifiaţi de Lupul de stepă
ce dădea târcoale pe la Castelul lui Kafka;
cu Necuvintele sale,
Romanţe pentru mai târziu,
de Plumb, cu Noduri şi semne,
ca o Proză de M. Eminescu.
Sunt Ultimele sonete ale lui Shakespeare
în traducere imaginară a unui doctor,
Poemul Invectivă şi alte poeme
sau Cântice ţigăneşti
şi alte poeme din Biserica Neagră,
la Echinoxul Nebunilor şi alte povestiri.
Metafizica,
Critica ratiunii practice a consumului de Opium.
precum Jurnalul unei dezintoxicări,
ne confesează Despre miza gândirii.
Ultimul rege din Borneo scria Scrisori din exil,
triste şi pontice cu Ode, Epode, Satire, Epistole
despre Adevăr şi existenţă.
Precum în cazul Wagner,
Aforisme şi Ştiinţa Voioasă
ne duc pentru nu ştiu a câta oară la
Amurgul Idolilor.
