Ploaia îmi pășește peste gânduri;
mă scurg – în abisul dintre rânduri,
în infern. Sunt doar eu și Ovidiu,
mă-ndrumă spre calea de a fi viu.
Doar iubire coboară în sicriu
cu tine, fără ea – etern pustiu.
Viața singur n-o să poți să înduri,
primește iubirea, și firmituri
chiar dacă e, foamea-ți potolește,
viața-i vis și visul se topește.
Coșmarul cu tine între scânduri
să nu-l cobori – coboară doar cânturi
ce se vor înălța peste pământ,
doar iubirea face din om un sfânt.
mă scurg – în abisul dintre rânduri,
în infern. Sunt doar eu și Ovidiu,
mă-ndrumă spre calea de a fi viu.
Doar iubire coboară în sicriu
cu tine, fără ea – etern pustiu.
Viața singur n-o să poți să înduri,
primește iubirea, și firmituri
chiar dacă e, foamea-ți potolește,
viața-i vis și visul se topește.
Coșmarul cu tine între scânduri
să nu-l cobori – coboară doar cânturi
ce se vor înălța peste pământ,
doar iubirea face din om un sfânt.
11 Septembrie 2014,
Girișu de Criș
Girișu de Criș
No comments:
Post a Comment