Eul
își pierduse sensul
într-un început de septembrie;
își sfârșise gândul,
dar gândul nu voia să se mai nască.
Eul a-ncetat să mai vorbească,
Muza a-ncetat să mai iubească.
Timpul a-ncetat să mai curgă,
spațiul a încetat să se mai întindă.
Soarele a-ncetat să mai răsară,
Iar becul – să se mai aprindă.
Nici ploaia nu mai cade,
somnul a-ncetat să se mai doarmă,
din sticlă a-ncetat a mai curge vin,
fără gând și iubire viața e chin.
10 Septembrie 2014,
Girișu de Criș.
No comments:
Post a Comment