Se mai întâmplă uneori
s-ascult muzica pietrelor
și sunetul ghetelor,
stropii-n cădere epică,
de ploaie, de sânge, de foc;
vântul ce fluieră groaznic
pe acoperișuri înalte de zinc;
rănit adânc sta cerul,
cu ghearele strânse, urlând a apus,
de ploaie plâns.
De gânduri strâns,
ascult tăcerea pietrelor,
mă descalț, doar să pășesc în noroi
ca stropii-n căderea lor epică,
de ploaie, de sânge, de foc;
simt vântul ce-mi fluieră corpul
și umbra ce-ascunde toporul
și ploaia ce spală omorul,
ce-mpodobește amorul.
s-ascult muzica pietrelor
și sunetul ghetelor,
stropii-n cădere epică,
de ploaie, de sânge, de foc;
vântul ce fluieră groaznic
pe acoperișuri înalte de zinc;
rănit adânc sta cerul,
cu ghearele strânse, urlând a apus,
de ploaie plâns.
De gânduri strâns,
ascult tăcerea pietrelor,
mă descalț, doar să pășesc în noroi
ca stropii-n căderea lor epică,
de ploaie, de sânge, de foc;
simt vântul ce-mi fluieră corpul
și umbra ce-ascunde toporul
și ploaia ce spală omorul,
ce-mpodobește amorul.
(6 august 2011)
1 comment:
Foooaaaaarttteeeeee foarte tare :X
Imi place mai ales simetria..
Si antiteza dintre cele 2 strofe..mai intai totul este foarte puternic si violent pt spiritul aflat in regrete; apoi programarea spre supravietuire paseaza rolul contiintei, care se usureaza cu fiecare clipa..fiecare gand se desprinde dintr-un altul, devenind una cu vantul care doar "fluiera" si trece mai departe. Este un degrade evident in care spiritul (sau sinele) se spala singur pt ca fapta e mult prea abominabila pt a fi iertata de un "altcineva" care ar vedea printr-o prisma liniara, fara pic de intelegere sau reflectare asupra fiecarei cauze..fiecare emotie negativa pricinuita de amor au inghitit podul subred ce leaga contiinta de furia oarba.
Sunt orb,
Dar nici nu vreau sa vad corola de stihii
Ce ma-nfloreste-n usa ei ca maracinii vii...
Am ochi,
Intorsi in chihlimbar; nu vad, n-aud, nu simt...
Petale de ciuperci presar peste-un pahar de-absint.
Te rog, continua tu :)
Astept :)
BRAVO !!!
Sabina
Post a Comment