V.

Leşin

existenţial,

în momente de

angoasă ce se

multiplică cu

palpitaţii şi

transpiraţie;

de parcă mai mereu

am gura uscată şi

mintea atât de

întunecată, încât

pierd amintiri.

Timpul se scurge şi

nu e îmbuteliat de

nici o companie de

stat ori

privată.

Am o frică

constantă de

a nu fi.

 Girişu de Criş,
26 Ianuarie 2012,
17.47.

U t o p i e

 

u t o
p i e


Visez
de mult o femeie
ce ţine în mâini o cutie,
e noapte şi tot în jur e câmpie,
vântul bate domol dar cu tărie
îmi agită friciile toate legate de o funie

şi atunci parcă mă trezesc transpirat,
în urechi încă aud un lătrat
ce nu-l pot oprii nici atunci
când mă spăl cu apa
rece pe faţă
şi nu mă
recunosc

când
privesc în oglindă,
de parcă  nu am trăit
mai bine de douăzeci de ani
împreună cu mine ca spirit şi trup.
Apoi îmi aduc aminte visul de parcă
nici măcar nu s-a terminat, şi parcă
e încă câmpie stihie, iar femeia
goală din vis îmi întinde
cutia ei veche de lemn.
Curiozitatea mă face
să o deschid şi atunci
închid visul şi mă trezesc.
Nu vreau să ştiu
secrete când
mă trezesc.

Girişu de Criş,
22 Ianuarie 2012,
18.35.

IV.

Eul
îşi cară nevroza
pe chipul umbrit de veioză,
îşi scoate-o ţigară din toză,
fumează grăbit dar gândit
de parc-ar construi
în juru lui un zid
de nezdrobit,
la care
muzele-şi plâng
vidul ursit de horoscop,
etern şi fără un anume scop.

Girişu de Criş,
14 Ianuarie 2012,
20.10.

P s i h o z ă

De parcă s-a sfârşit uni-versul
într-o seară-n care
mă gândeam intens
la nemurire.

Încercam să scriu din infinitul
infinitului şi socoteam
câtă materie primă
e necesară,
cât capital,
cât suflet,
câtă cerneală.

Aveam pagini pline de uni-vers
sub forma unor hărţi
indescifrabile.

Asta-i mansonerie
ar ataca unii, dar alţii,
alţii ce-ar zice
dacă ar ştii că
printre paginiile
alea multe
de pe masă
aveam până 

şi schiţele
originale ale creaţiei,
ale bărbatului
şi nu în ultimul rând
blueprint-ul femeii.

Cu toate astea în faţă
eram pe cale
să devin un tiran,
doar un blitzkrieg
pentru a cuceri până
şi ultima redută a femeii
şi a-mi instaura regimul
de austeritate.

I-aş fi distrus
orice mişcare de rezistenţă
cu mâinile goale, cu strategia
exerciţiilor de fizică mentală,
căci îi cunosc toate formele,
până şi cea mai adâncă peşteră.

Ar fi supravieţuit poate,
doar până la punctul G,

dacă nu s-ar fi sfârşit lumea.

Girişul de Criş,

10 Ianuarie 2012,

14.12.