Nov 10, 2011

III.




Sânt gânditorul de piatră,
buzele mele sculptate
sânt mute, sânt grele,
sânt ca de piatră
sculptată
de-o mână
stângă de fată
de-o mână
stângă ciudată
ce viaţa o-nchide
în forma de piatră,

când udată de ploaie,
când uscată de soare...

Gândul meu apasă pământul
care nu a auzit cuvintele
inimii mele de piatră
sculptată de ciocan
şi daltă
de-o mână
binecuvântată
de-o mână
nevăzută
ce ideea o-nchide
în forma de piatră,

când lovită de vânt,
când cioplită de daltă...

München,
23 Octombrie 2011





Oct 25, 2011

Metamorfoză




Nu m-am gândit prea mult
şi nici măcar nu a fost greu
să mă transform în piatră,
am schimbat tot, corp şi suflet,
într-o piatră pe care ar fi greu să o găseşti,
i-am păstrat accidental toate trăsăturile,
nu i-am adus nici măcar o înbunătăţire,
nu am făcut-o să fie mai grea,
nu am făcut-o să fie mai mare,
am lăsat-o exact în locul
în care a avut loc transformarea.

Dacă mă găseşti totuşi şi te uiţi la mine
logica ta ar spune eşti o piatră, nu poţi fi altceva,
dar sufletul tău ştie adevărul, pe el
nu îl minţi, aşa cum încerci să îţi minţi
trupul că nici un Dumnezeu nu există.
Aşa că, dacă mă găseşti şi te uiţi la mine
o să ştii foarte bine că sunt eu,
o să ştii că asta nu e o metaforă,
că nu e un simbol sau o credinţă
pe care eu încerc să ţi le impun
ca martor al transformării mele
în piatră, această piatră pe care
ai putea-o găsii şi poseda,
ai putea să o cureţi de praf
şi să o aşezi ordonat într-o colecţie,
ai putea să faci practic un muzeu
pentru mine, să mă poată admira şi alţii,
poate şi alţii mă caută...
de ce nu m-ar căuta,
la urma urmei sunt o piatră
ca oricare alta, numai că eu,
sunt eu...

M-am gândit să rămân piatră,
măcar o perioadă, ar fi interesant
să vezi câţi oameni ar putea trece
făra să mă recunoască, oare câţi
or să mă lovească cu nebăgare de seamă?


M-am metamorfozat într-o piatră
pe care o dăruiesc din toată 
inima mea de piatră
iubitei mele,
Razielle,
care o să mă păstreze
în muzeul ei personal,
probabil.
München,
23 Octombrie 2011
23.48






 

Oct 14, 2011

Noaptea în Munich/ dorm înot




Noaptea în Munich e ca o toamnă,
e frig şi vântul suflă slab şi orb.
Străină-mi e întru totul
de parcă aş dormi înot.

Eu mă întind în pat cu dorinţa
îndreptată spre tine iubito.
Departe îmi eşti întru tot,
de parcă aş dormi înot.

Mă trezesc ud dimineaţa-n cearşaf,
e frig şi vântul suflă slab şi orb.
Am apă în urechi şi totu-i
de parcă am dormit înot...


Iubitei mele,
Razielle
13 Octombrie 2011




Sep 6, 2011

Vineri 13



E vineri 13,
cea mai neagră zi din an,
afară plouă strâmb şi rece,
iar Ion e în odaie, se spală în lighean;
e dezbrăcat, murdar de sânge
şi speriat când vântu-i bate-n geam.
Ieşit din minţi, se freacă, cu unghiile sale de tablă,
cu care, mai devreme-n beci săpa o groapă.
Ion are faţa suptă şi e tare albă,
ochii îi strălucesc, iar păru-i curge-n apa
rece cu care se clăteşte de zoaie.

Afară – câinele latră
când spre beci,
când spre poartă…

Pe pat, pe scândura veche,
stă întins osânditul, cu oasele goale,
iar sângele îi ţiuie-n ureche.
Fulgeră, trăsneşte, Ion nu se trezeşte,
transpiră, se foieşte, vorbeşte-n somn drăceşte,
înjură şi urlă, cu spurcata-i gură.
Dracul îi cântă şi-i joacă-n odaie,
se-ndoaie şi râde ca un saltimbanc,
pe scaun, ligheanul cu sânge şi zoaie,
                                   Unde-i Maria? De ce-ai ucis-o Ioane?
                                    În beci e Maria... în beci sub butoaie...




Aug 6, 2011

Zinc



Se mai întâmplă uneori
s-ascult muzica pietrelor
și sunetul ghetelor,
stropii-n cădere epică,
de ploaie, de sânge, de foc;
vântul ce fluieră groaznic
pe acoperișuri înalte de zinc;
rănit adânc sta cerul,
cu ghearele strânse, urlând a apus,
de ploaie plâns.

De gânduri strâns,
ascult tăcerea pietrelor,
mă descalț, doar să pășesc în noroi
ca stropii-n căderea lor epică,
de ploaie, de sânge, de foc;
simt vântul ce-mi fluieră corpul
și umbra ce-ascunde toporul
și ploaia ce spală omorul,
ce-mpodobește amorul.

 
(6 august 2011)

Apr 25, 2011

45 (sau Fişă dadaistă de bibliotecă)

Dracula se plimba de sute de ani,
prin Livada de vişini,
în care Unchiul Vania,
visa mereu ca zboară Pescăruşul.
Divina sa Comedie,
În căutarea timpului pierdut.

Swann a creat Fundaţia,
Fundaţia şi Imperiul,
iar când toate acestea au căzut,
din nimic s-a creat A doua fundaţie.

Taras Bulba poartă încă Mantaua,
din care a purces însuşi Dostoievski.
Cu Nasul pierdut printre toţi Vii,
reali sau mitologici.

Nefericitul doctor Faust,
suferă de Crimă şi pedeapsă –
there is no sun Shining...

E anul de graţie 2001: O odisee spaţială
a voievodului, Stăpânul inelelor,
Othello, cel care a săvârşit
Îmblânzirea scorpiei
prin recitarea  de Poezii
de Marele şi Eternul Eminescu,
în faţa altarului de la Muntele vrăjit;
acolo unde Maestrul şi Margareta
erau terifiaţi de Lupul de stepă
ce dădea târcoale pe la Castelul lui Kafka;
cu Necuvintele sale,
Romanţe pentru mai târziu,
de Plumb, cu Noduri şi semne,
ca o Proză de M. Eminescu.

Sunt Ultimele sonete ale lui Shakespeare
în traducere imaginară a unui doctor,
Poemul Invectivă şi alte poeme
sau Cântice ţigăneşti
şi alte poeme din Biserica Neagră,
la Echinoxul Nebunilor şi alte povestiri.

Metafizica,
Critica ratiunii practice a consumului de Opium.
precum Jurnalul unei dezintoxicări,
ne confesează Despre miza gândirii.

Ultimul rege din Borneo scria Scrisori din exil,
triste şi pontice cu Ode, Epode, Satire, Epistole
despre Adevăr şi existenţă.
Precum în cazul Wagner,
Aforisme şi Ştiinţa Voioasă
ne duc pentru nu ştiu a câta oară la
Amurgul Idolilor.

Mar 13, 2011

Povestea mărţişorului



I.

Cine mai ştie iubito,
povestea mărţişorului,
născută-n hora soarelui,
cine mai ştie iubito,
din legendele satului
pe cea a mărţişorului.
Cine mai ştie iubito,
povestea mărţişorului…


II.

Am să îţi leg câte un şnur,
la gât, la mâini şi la picioare,
în cercuri strânse, protectoare.
Alb împletit cu roşul
sânge scurs în zăpadă,
ca jertfă, ca un sacrificiu,
simbol sau artificiu.

Am să culeg apoi
de pe altarul templului,
doar ghioceii,
primiţi în dar de la zeul Marte,
în prima zi, a timpului său.

În părul tău, veşnic mirosind a primăvară,
am să pun, iubito, ghioceii...

Ce frumos îţi plouă pe umeri părul,
în timp ce-ţi numeri în oglindă
ghioceii...

Tu îmi aduci, iubito, primii stropi
din ploile primăverii.





Iubitei mele, Razielle...