Dec 7, 2008

Intern Peren




Etern intern infern peren, pe geam vibrând nocturn, un tren,
Extern atârn matern catren, pe buze vibrând diurn un refren;
Discern guvern etern oligofren, printre hoarde tremurând aştern, precum un schizofren,
Răstorn unicorn cârn în a visului teren, prin coşmaruri plângând etern virgine peren.

Atemporal metal mental criminal, prin perdea urmărind banal un serial,
Experimental canal intravenal portal, prin ochi difuzând semnal, cu privire de cal;
Vizual material neoficial pal, interzis gutural de mereul următor, val comprtamental,
Imoral verbal total formal, închis moral, căzând ciocan de metal într-un azil mental.

Înainte noapte lăsate şoapte, la timpane disturbând prin spate dincolo de lacăte...
Sparte ruginite robinete secate, buze uscate de sete, cu limba ce curge pe-o parte...
Deflorate muşcate dezbrăcate moarte, pozează mai multor dosare de criminalitate
Ilustrate imaculate despuiate needitate... ele sunt cele materializate.

Postmodern prostern torn extern, în spatele cortinei roşului infern,
Discern oligofren etern infern, pierdut prin hoardă schizofren.
Extern atârn patern catren, pe buze vibrând diurn un refren
Etern intern infern peren, pe geam vibrând nocturn, un tren...


Nov 28, 2008

Randomizat


Am lăsat la un joc, maşina de tuns prin păr, lasat-o să taie mai scurt,
la ridicarea unei cortine roşii, îmbrăcat într-un costum de clovn, multicolor cauciucat;
am lăsat din brichetă un foc, ţigara să ardă pierdut... şi mucuri în scrumieră să le simţi cum put!


Am lăsat cheia în uşa şi becul stins în hol, am lăsat urme de bocanci pe covor,
un nud inocent, pervers pictat în aşternut, în pat, în dormitor... pe geam sunt stropi de ploaie;
am lăsat o păpuşă rusească, cu chip de porţelan şi trupul gol... şi ochelarii ei, în tocul de pe birou...

Am lăsat maşina cu faruri aprinse, parcată-n faţă la bloc, am lăsat telefonu' să vibreze uitat pe moniotor,
când o să mă cauţi, pe scaunu' de lemn dezbrăcat, cu o pungă transparentă legată pe cap, sufocat;
am lăsat o seringă cu ac îndoit acolo unde a căzut, pe jos, am mai lăsat în ea diacetilmorfină... să absorbi şi tu din venin!

Nov 15, 2008

Camera Torturii II


Eu sunt un trei, cu cele trei vârste şi cele trei înălţimi... cu cele trei măşti furios schiţate de un pictor meschin, un tot distinct, alteori asemănător,
Când un bărbat, când o femeie, alteori un androgin, urât sau frumos... un putregai frumos mirositor, sub patul copilei virgine - în aşternut, un vis ameţitor -
Ei sunt mereu, un patru, mereu abrupţi; când mă cunosc, când râd de mine, tâlhari sau copile inocente... vor să-mi ascundă ceva şi reuşesc, mai mereu,
Sus - e mult prea sus şi totuşi, ameninţător de aproape... o boltă, cu formă de presă mecanică, colorată-ntr-un plumburiu greu.
Jos - e mult prea jos, abis covor, pe care doarme-ncolăcit eternul şi preafericitu' neant, de scap pe jos ceva, găsesc nimic.
Pereţi de dantelă neagră şi catifea violet, semiobscur, penumbre ce trec mâzgălite de pensule aride, încercând să otrăvească fântânile, din grădinile turmelor de om.
Un pat dezordonat, mizerie, hârtii.. o ţigară aprinsă-n scrumiera crăpată, pachete goale de ţigări, chiştoace, pixuri terminate, foi rupte, cuvinte tăiate, cărţi deschise şi cărţi aruncate...
Gânduri deschise-n idei neterminate, o multitudine de piese neasamblate, pe o măsuţă improvizată prost... un vechi televizor, un cablu întrerupt, şi două cutii de lemn cu difuzoare, cufere în care stau închise sunete comori, răpite direct din glasul instrumentelor.
O uşă? n-am fost capabil să o pictez, n-am făurit nici cheia cu mitic meşteşug, sau poate am scăpat-o pe vremea când eram încă o copilă naivă şi m-am îndrăgostit de un necunoscut ce-mi făcea ochi dulci de undeva de prin abis,
Dar am zâmbit când o umbră zărită-n peretele de la apus mi-a recitat din Romeo şi Julieta... apoi am început să plâng ca un băieţel.

Oct 18, 2008

Oraşul Negru


Oraşul Negru e mut, ca lebedele moarte pe lacul otrăvit,
muzeul mort, privit cu groază din trenul personal, printr-un geam ciobit,
lagăr industrial, peronu' lung, drum funerar, întunecat, orbit.
De pe traverse putrede de lemn, o ceaţă de praf negru s-a croit,


zenit industrial, şi paşi pe străzi de zgură sub copacii de ciment.
Declam, neosclavagismul contemporan... urmăriţi un criminal latent,
...................................................................................

Împreună, noi



Noapte... oraşul e pictură, sau poate un film mut,
becuri îşi pierd lumina-n galben, prin adierea ce-a căzut.
Straniu... parc-n umbra unui zid trecut, luminat prea mult,
cu limba schiţez un portret, o venerez pe Ea noctur-n cult.
Sărut... stropi de ploaie, vânt, dând formă trupului de lut,
noi, un doi, un tot; gradina din Rai, sub vreme de Iad... am vrut?!


Somnie... perfuzie de linişte-n a nopţii vene,
când luna injectează, cu farmec, unind gene cu gene.
Dorinţă... împreună, noi, a visului momente,
când unghii roşii îşi fac joc, pe piele, adânciri stridente.


Etern Infern


I.

în vene se naşte o mitologie imortală, conducte de sânge ce cu laşitate
produc 'n mizantropie 'n comunitate, o multitudine de păcate necontrolate;
o industrie a uitării de sine, căci uit de mine-n cuvinte profanate, lăsate,
'n strategie spre escatologie; trupul incinerat-n abatorul viaţă, spre moarte;
o iluzie, ca o murdărie în privire, dar cu mândrie - libertate - cad în gropi săpate
din prostie necesară, fiinţa cuprinsă-n măcelărie de trupuri şi suflete-n deşertul de dragoste...
oarbă-n putrefacţie, stafie de profeţie a nopţii de etern infern...

II.

capac de sicriu, e cerul cenuşiu; un cui în el, prin el, sunt cuiul cel viu,
tac-n purgatoriu, 'ncercând să fiu, aproape de alt cui, în el, prin el, cui viu.
mă-mpac cu geniul meu, 'n nevoie d-alt cui; muşte de piaţă stau pe sicriu,
mă simt pustiu, viaţa plânge-n mine, prin mine, sunt cuiul cel nou, departe-i cuiul ruginiu;
zeu trac timpuriu, divinul său fiu, născut din vene pământene, sub a cuvântului imperiu.
numeşte-mă qudat strigoiu', alt fiu al necuratului târziu, sub ecleziasticul criteriu înca viu,
altar de sacrificiu - tinere fecioare goale - întunecare, închinata nopţii de etern infern

III.

continuu progres electro-tehnic, într-un nud de robot, sistematizat armonic,
om, des decadent genetic - prizonierat într-un lot de carcasă de carne - sudat demonic,
ţâşnind din cordul-motor mecanic, ulei sângeriu, rod fiind energia pompată haotic;
o umbră sinistra a unui trecut antic, ruina s-a concretizat în dispariţia prin portic.
ansamblu geometric de conexiuni, cablaje prin braţul mort al siluetei de corp metalic,
ce fură forma de om, mecanic... cod de neovalori, morala unui context profan, animalic...
antic zeu filosof, renaşte teluric, sub traznet şi fulger... coboară peste ei noaptea de etern infern...

Camera Torturii I


închid încet, după ce trec, uşa după mine,
în camera torturii, să plâng amar cu tine;
privesc spre lumânare: ard, aprins de dorinţă,
blestemat să putrezesc în ea, obişnuinţă.


parcă te văd în patul alb, în extaz scăldată,
învelindu-ţi sânii goi-n pătură ruşinată;
sorbind paharul plin de vin, sorbind din ţigară,
şi plâng şi râd şi mor acum, când curge numai ceară.


mă scufund în podea, pământul muşcă picioare,
privesc un soare sinucigându-se-n zare;
doar umbra ta, mai domneşte pe ceru-ntunecat,
îmi plâng sufletul trist, ce stă la colţ abandonat.


în camera torturii, mă pierd în rugăciune,
îţi simt răsuflarea rece, care mă supune;
aud cum tremură încet, coarda ta vocală,
cum ea mă-ndeamnă să înghit otrava cea amară.


ochii-s vineţi-n orbite, păru' negru-i uscat,
tu, înger ruinat al morţii, m-ai îmbraţişat;
un sărut de smoală, aprinde buzele noastre,
în eclipsă ne unim la fel ca două astre.


reîntâlniţi într-un deşert, zidit în cărămizi,
acoperit fiind, de plumb turnat în loc de grinzi;
în camera torturii, să plâng amar cu tine,
închid încet, după ce trec, uşa după mine.