Etern Infern

I.

în vene se naşte o mitologie imortală, conducte de sânge ce cu laşitate
produc 'n mizantropie 'n comunitate, o multitudine de păcate necontrolate;
o industrie a uitării de sine, căci uit de mine-n cuvinte profanate, lăsate,
'n strategie spre escatologie; trupul incinerat-n abatorul viaţă, spre moarte;
o iluzie, ca o murdărie în privire, dar cu mândrie - libertate - cad în gropi săpate
din prostie necesară, fiinţa cuprinsă-n măcelărie de trupuri şi suflete-n deşertul de dragoste...
oarbă-n putrefacţie, stafie de profeţie a nopţii de etern infern...

II.

capac de sicriu, e cerul cenuşiu; un cui în el, prin el, sunt cuiul cel viu,
tac-n purgatoriu, 'ncercând să fiu, aproape de alt cui, în el, prin el, cui viu.
mă-mpac cu geniul meu, 'n nevoie d-alt cui; muşte de piaţă stau pe sicriu,
mă simt pustiu, viaţa plânge-n mine, prin mine, sunt cuiul cel nou, departe-i cuiul ruginiu;
zeu trac timpuriu, divinul său fiu, născut din vene pământene, sub a cuvântului imperiu.
numeşte-mă qudat strigoiu', alt fiu al necuratului târziu, sub ecleziasticul criteriu înca viu,
altar de sacrificiu - tinere fecioare goale - întunecare, închinata nopţii de etern infern

III.

continuu progres electro-tehnic, într-un nud de robot, sistematizat armonic,
om, des decadent genetic - prizonierat într-un lot de carcasă de carne - sudat demonic,
ţâşnind din cordul-motor mecanic, ulei sângeriu, rod fiind energia pompată haotic;
o umbră sinistra a unui trecut antic, ruina s-a concretizat în dispariţia prin portic.
ansamblu geometric de conexiuni, cablaje prin braţul mort al siluetei de corp metalic,
ce fură forma de om, mecanic... cod de neovalori, morala unui context profan, animalic...
antic zeu filosof, renaşte teluric, sub traznet şi fulger... coboară peste ei noaptea de etern infern...