Nov 25, 2014

Necanonică 6

Fiecare om adună în adâncul său,
douăzeci și unu de grame de rău.

Nov 24, 2014

Causa Sui




Ea cobora din dor
cu dorul inscripționat pe bluză,

de parcă cunoștea un viitor
în care numele i se termina în muză.

Cu o mie de ochi
o priveam cum se amuză,

când îi rosteam descântec de deochi
și o mușcam ușor de buză.

Îi culegeam flori
de pe câmp doar s-o văd cum le refuză,

să ne certăm de la culori
și să-i găsesc lui Dumnezeu vreo scuză.

Ea cobora din altă lume
pentru un multi-vers ș-un nume;

causa sui s-a întrupat în muză,
desfăcându-se puțin la bluză.

Iubitei mele,
Razielle.
Girişu de Criş,
23 Noiembrie 2014.








 

Nov 16, 2014

Necanonică 5

Într-o cutie craniană închis e universul,
cum în poezia asta eu am închis versul.

Nov 15, 2014

Eu nu exist. Nu în lumea asta.


 
Mă găsesc uneori, întâmplător,
suferind de o dilemă și nu știu,
dacă gândesc pentru că exist
sau dacă exist pentru că gândesc.

De multe ori încetez să exist,
pentru că nu gândesc, un timp.

Uneori doar gândesc, știu că nu exist
dacă aș fi existat poate, aș fi și trăit.

Eu nu exist. Nu în lumea asta.

E posibil să exist într-o lume posibilă
în care sunt făcut din aceeași matriță dar
în care totuși declar radical că exist
și știu că nu doar pentru că gândesc.

Există o lume în care nu gândesc
dar eu exist după aceeași matriță
fizic, psihic, merg la aceeași frizeriță.

Se zice că fiecare dumnezeu e un matrițer
care nu știe sigur dacă lumea în care trăiește
e cea reală sau una din celelalte lumi posibile.

Eu nu exist. Nu în lumea asta,

ci doar într-o lume posibilă
în care Eul nu e o probabilitate.




15 Noiembrie 2014,
Girișu de Criș.