Eu nu exist. Nu în lumea asta.

 

Mă găsesc uneori, întâmplător,
suferind de o dilemă și nu știu,
dacă gândesc pentru că exist
sau dacă exist pentru că gândesc.

De multe ori încetez să exist,
pentru că nu gândesc, un timp.

Uneori doar gândesc, știu că nu exist
dacă aș fi existat poate, aș fi și trăit.

Eu nu exist. Nu în lumea asta.

E posibil să exist într-o lume posibilă
în care sunt făcut din aceeași matriță dar
în care totuși declar radical că exist
și știu că nu doar pentru că gândesc.

Există o lume în care nu gândesc
dar eu exist după aceeași matriță
fizic, psihic, merg la aceeași frizeriță.

Se zice că fiecare dumnezeu e un matrițer
care nu știe sigur dacă lumea în care trăiește
e cea reală sau una din celelalte lumi posibile.

Eu nu exist. Nu în lumea asta,

ci doar într-o lume posibilă
în care Eul nu e o probabilitate.

15 Noiembrie 2014,

Girișu de Criș.