Jan 10, 2012

P s i h o z ă








De parcă s-a sfârşit uni-versul
într-o seară-n care
mă gândeam intens
la nemurire.

Încercam să scriu din infinitul
infinitului şi socoteam
câtă materie primă
e necesară,
cât capital,
cât suflet,
câtă cerneală.

Aveam pagini pline de uni-vers
sub forma unor hărţi
indescifrabile.

Asta-i mansonerie
ar ataca unii, dar alţii,
alţii ce-ar zice
dacă ar ştii că
printre paginiile
alea multe
de pe masă
aveam până 
şi schiţele
originale ale creaţiei,
ale bărbatului
şi nu în ultimul rând
blueprint-ul femeii.

Cu toate astea în faţă
eram pe cale
să devin un tiran,
doar un blitzkrieg
pentru a cuceri până
şi ultima redută a femeii
şi a-mi instaura regimul
de austeritate.

I-aş fi distrus
orice mişcare de rezistenţă
cu mâinile goale, cu strategia
exerciţiilor de fizică mentală,
căci îi cunosc toate formele,
până şi cea mai adâncă peşteră.

Ar fi supravieţuit poate,
doar până la punctul G,

dacă nu s-ar fi sfârşit lumea.







Girişul de Criş,
10 Ianuarie 2012,
14.12.




Post a Comment