Apr 25, 2012

VI.



Timpul de-acum
ne înghite corpurile
în neant ca o dihanie
de şarpe gigant.

Eu, cobor adânc
sub gânduri negre,
la un izvor al groazei mele
să-mi ude cerul gurii
uscat ca un cuptor
în care arde victima
vreunui omor.

În umbra
gândurilor reci,
pe trepte ce duc
la izvoare – cobor
cu tălpile goale
şi sufletul îmbrăcat
de sărbătoare,
să-mi spăl mâinile
murdare şi ochii
şi tot ce-i atins
de păcat.

Timpul –
peste noi
s-a ridicat.
 


Girişul de Criş,
23 Aprilie 2012,
16.52.


Post a Comment