Sep 13, 2014

Învățăminte





 Ploaia îmi pășește peste gânduri;
mă scurg – în abisul dintre rânduri,
în infern. Sunt doar eu și Ovidiu,
mă-ndrumă spre calea de a fi viu.

Doar iubire coboară în sicriu
cu tine, fără ea – etern pustiu.
Viața singur n-o să poți să înduri,
primește iubirea, și firmituri

chiar dacă e, foamea-ți potolește,
viața-i vis și visul se topește.
Coșmarul cu tine între scânduri
să nu-l cobori – coboară doar cânturi

ce se vor înălța peste pământ,
doar iubirea face din om un sfânt.



11 Septembrie 2014,
Girișu de Criș



Post a Comment