Răsare becul din tavanul îndepărtat,
atârnă-n fire legănat
și umbre cad de parc-ar fi dansat,
cu Eul beat,
de greața ce în mine-am concentrat
în universul veșnic dilatat.
În sfoară legat
de cuvintele ce-n viață nu le-am dezlegat,
ce astru m-o fi încurcat?
Și zeu și om de mine am înstrăinat
și timpul ce nu l-am salvat,
plutește pe ape ca un înecat.
Sunt singur și am gând întunecat
despre tot ce s-a-ntâmplat,
sunt responsabil – mă macină neîncetat,
sunt responsabil și sunt beat,
amarnic m-am mai înecat
în sfoara asta spânzurat.
4 Octombrie 2014,
Girișu de Criș.
No comments:
Post a Comment