Din miez de noapte
șoareci metalici
îmi zgâriau podeaua,
îmi găureau pereții
până crăpa de ziuă și frig
și mă trezeam aprig
când parcă m-auzeam cum strig,
iar tu, dormeai lângă mine cârlig.
Două pisici mărșăluiau prin odaie
și gustau untura de porc din tigaie,
ce mirosea a cârnați.
Tu, te întorceai din vis,
doar când era pe foc cafeaua,
iar lemenele ardeau în sobă
de parc-ar fi bătut constant la tobă.
Era fum și nu doar de la țigară,
afară zgâria un vânt ca o ghiară
pe fereastra murdară.
Mă simțeam ca Sfântul Gheorghe
ucigând câte-un balaur
la fiecare pahar de vinars.
Aș fi putut îmbăta și un drac.
27 Decembrie 2014,
Girișu de Criș.
No comments:
Post a Comment