Din privirea ta mi se deschide universul,
îi dezvăluiești misterele cu mersul
unei pensule în albul unei pânze,
culorile se zbat ca-n dansul unei frunze
în vântul ușor al unei minți confuze
ce caută o logică pe care să viseze
lucid – de la sine să nu se deculpeze.
Când tu adormi mi se închide universul,
sub pleoapele tale, mi se generează versul
ca o conexiune mentală cu profunzimea
din canapea, ce e egală cu adâncimea
în care îți afunzi submarinul de vise de catifea,
ca un șaman ți le trezesc pe toate la o cafea
coborându-te ca pe o plajă, pe dușumea.
La Poarta Crișului,
Dumincă, 6 Septembrie,
2015.
No comments:
Post a Comment