A fost frig dimineață
de ne-am lungit la cafele
de deabia ne-a mai oprit tavanul;
n-am mai avut de ales decât divanul.
Ne-am scufundat buză pe buză
într-o imagine acvatică confuză.
Cearceafurile făceau valuri
să semene cu marea,
pe pielea și pe părul tău
uscându-se ca sarea,
muzica ne atingea sinistru pereții,
ce învolburare, naștere a frumuseții
într-o ceașcă de cafea cu spumă,
de-ar mai putea
și timpul
să rămână...
Duminică,
8 Noiembrie 2015
La Poarta Crișului.
No comments:
Post a Comment