Oct 4, 2009

Deconstrucţie,

sau armonia detonaţiei lirice







Fără de lumină nu se poate construi nici o imagine, mai ales că pensule sunt închise în sertar,
aşa că am început să îmi desfac cuvintele, cu o şurubelniţă în cruce, deşurubez şuruburile instabile
din cuvinte, separ apoi literele, vocalele le pun într-o cutie de chibrituri goală, iar consoanele le-nşir pe coală de hârtie mâzgălită de praful de puşcă ce a curs din cuvintele triviale, ce nu am reuşit să le desfac, aşa că le-am spart.
Mi-au căzut câteva piuliţe din propoziţii, iar stâlpii de susţinere a frazei se clatină, sub fiecare pas, îmi simt zdruncinat fizicul mental partajat neuniform, lipsit de orice conexiune propice existenţei.

Am desfăcut un fermoar, câţiva nasturi, încă un fermoar, am dezbrăcat tot, în faţa unei oglinzi...
Am ras cu dispreţ orice fir de păr de pe cap... şi gene şi sprâncene, pe un scaun între oglinzi.
Cu unghiile încerc să desfac de pe jos parchetul, e întuneric, becul a suferit o implozie, aşa că e fărâmiţat.
Cu un ciocan bat în perete, cu tălpile calc cioburile împrăştiate de la ferestrele sparte, difeite obiecte, bucăţi de mobilă suferă o călătorie pe aripile poluate ale aerului de oraş, blocând circulaţia dezordonată. E un trafic intens.
Uşile cad, totul se decojeşte, se desface, plesneşte, se sparge, se dezintegrează; nu auzi ce frumos te scrijeleşte pe timpane sunetele mecanice ce se sparg pe înserat, aestetice, de pretutindeni, metaliceşti.

Mi-au aparut unele ciuperci nucleare la degetele de la picoare, de când umblu desculţ printre dărămături, prin beznă, uneori mai privesc cu ochii mei reci printr-o perdea murdară de paşcani, cum se dărâmă orizonturile în splendoare lor; oare ce compozitor a reuşit să compună mai frumos ca Wagner distrugerea?! Cad cărămizile de peste tot, burlane se ating cu zgomote de asfalt, accidente sinistre se întâmplă oriunde, însă redacţia ziarului e goală; a mai rămas un gazetar mustăcios ce fumează apăsat şi rescrie pentru a şaptea oară un editorial de închidere al ziarului.


E a doua zi de când Soarele sa stins. Mulţi analişti de toate felurile se gândesc dacă ar fi cazul să reânceapă numerotarea calendarului. Companiile de electricitate stăpânesc continentul. Am hotărât că de marţi o să îmi schimb planeta; circulă zvonuri cum că pe Uranus nivelul de trai ar fi mai bun. Cică e un hotel în care, pe lângă băutura ieftină de la bar, muzica jazz cântată de frumoasele negrese de pe Venus, îţi oferă o cameră cu privelişte minunată de unde poţi vedea cum se destramă universul.


1 comment:

Loredana said...

Esti tare! La hotelul acela as vrea sa imi rezerv si eu o camera...
Cu ferestre mari, pat dublu si jacuzzi, sa admir privelistea in timp ce fac baloane de sapun si sorb cu paiul dintr-un cocktail molotov;))