Dec 24, 2009

Momente cotrafăcute,

dintr-un amalgam de cuvinte presate între foile unei cărţi vechi






aseară,

s-a scornit viforul lui dor necontrolat,
pe când mă apăsa tavanu-n pat...
s-au pierdut fire din părul tău,
tăcut,
în aşternut , în somn adâncit, cernut
prin sita Muzei proscrise, am aparţinut
visului trist, contrafăcut.


dimineaţă,

un miros de napalm bântuie camera,
îmi măsor palmele, îmi urmez liniile
neîntrerupte ce conduc la Venera,
la altarul făcut pe urmele picioarele tale;
iar profeţia spunea, despre cum vor degenera
sărbatorile tale anuale,
în penetrări anale.


noapte,

nici un cuvânt din buzele tale nu se scurge
iar ochiul alb din vis ce plânge,
închide sub pleoape,
serile mioape,
umplute de cuvinte şchioape
ce ne îmbată simţirea; se stinge,
lumina cerului cameral.... simţi cum se atinge?


(în) zi,

palmele nostre obosite de atingeri,
se divagă dezordonat,
în pat.
în aşternutul în care suntem pasageri,
blazaţi, precum nişte anonimi,
cu feţele pictate ca o pereche mimi,
ce şi-au pierdut expresivitatea.

3 comments:

şu said...

Oh my God! Superbe versuri...că adevărat grăieşti...


and Merry Christmas, Qu! Hugs!

Nobody said...

Una bucata umbra de inima... dau recompensa cui gaseste!

Cu asta te las... :)

şu said...

cele mai importante cuvinte rămân în gât ca să spun tot ce simt ar trebui ca toţi porii să aibă câte o limbă
pot să văd coada de gânduri şi pe tine încercând să nu dormi
totuşi îţi mulţumesc

Şupups!