Fragmentat

Întâiul Fragment

“[… ]

cam atât despre mine.
de vei vrea să ştii, vei mai auzii.

despre tine...
uneori mi-e dor. de cuvinte.
lucruri nespuse, lucruri neterminate.
tipic. (mie şi tuturor)
uneori mă întreb... ce nu vreau să ştiu.

spune-mi că eşti fericit şi că eşti bine.
scrie-mi.
de vei vrea. de îţi vei face timp.

cu drag, ...

p.s. şi uneori zâmbeai şi sărutai cu drag...”*

Al Doilea Fragment (Introspecţie)

un puzzle mental despre mine şi starea mea inactuală,
am o părere despre un buton setat la o psihoză mutuală,
de dor de cuvinte, nespuse, neterminate...
de mult am învăţat s-ascult tăcerea,
acum mă surzeşte, apasă cu o forţă gravitaţională neprecisă.

întrebările nu ştiu cum să le mai întreb, iar răspunsurile mele,
desori întreb... despre tine cu dor, despre sânii tăi mici,
despre picioarele fine, de pielea ta, coala mea de scris, ce n-am scris-o;
am o poftă în buricele degetelor, ce vor să atingă serpentin, trupul tău,
iar despre sufletul meu... nimic mai mult despre sufletul tău...

neperfecţiunea ta, am simţito perfectă pentru neperfecţiunea mea,
şi nu mi-am construit vreo muză, că tu ai fi fost Gala mea,
dar poate-n imaginile iraţionale din hăurile mele mentale, dormea,
silueta ta ca un fetish pentru mine. Azi suntem un tablou, iartă-mi cruzimea,
un nud sumar al amintirilor, cu multe detalii, în care ne înecăm înainte să găsim profunzimea.

*Versurile din ghilimele au fost create de Ea, ci nu de mine, urmând ca Ea să fie muza continuării mele.