Feb 10, 2010

Aquarium - secţiuni pe marginea iubirilor complementare

Încercare de Unu în Doi - poem scris în două mâini - Qu şi Şu



-->
-->
 


Uneori îmi creşti pe sub piele, apoi mă înţepi
din interiorul colonizat de armatele tale;
doar ştii,            
numai o dată am povestit
despre posibilul regat al muţeniei,
apoi

tăcerea a cuprins mişcarea...

Aşa s-a născut un cuib pentru cioburi de ou;
acum or să crească nişte arbori, pictaţi sinistru,
din fantele ce se lărgesc în cojile de ou,
pe crengile goale vor înflori din nişte coconi,
florile pasiunilor... boboci la ivirea serilor,
în extaze la brâul nopţilor, ofelindu-se apoi
în pragurile unei dimineţi, în care
ne ascundem ca nişte fluturi nocturni,
sub o patură moale.

Pielea ta îmi miroase a muzică downtempo,
iar degetele ating părul tău armonios;
Pe nas te sorb ca pe nişte săruri necunoscute,
ce se vând la un boutique de comercializare a viselor,
ordonate în abstracte categorii şi subcategorii
ordonate exemplar.

Sub Observaţie.

Calcule Exacte ale mişcărilor haotice...
uneori apar unele molecule.. alteori dispar lasând unele goluri...
în care ne unim, ne formăm, creştem
am uneori impresia că tu, creşti în mine...
Apoi.. eu nu mai exist în Unu,
exist doar în Doi,
doar în Noi,
doar Goi,

înveliţi doar de coaja proaspăt crapată de ou,
de valurile mării... o legendă ar spune:
că tu ai fi albuş - marea...
eu aş fi galbenuş  - luna...
şi încerc din răsputeri să te ridic aproape de mine,
dar mereu,
nu reuşesc..


Am curajul şovăirii,
azi te îngădui în toate
tăcerile ce le-mpletesc în funii
de care spânzur dorul şi imperiile
curajului:

întoarce-te-n rămâi şi sapă cu şuier şanţurile până la mine...

Evadăm ascet. Ascunde-te doar cât,
doar cât să am timp să te despodobesc de lume...
Debranşează-mă de tine şi leagă-mă de unele cruci,
iar răstignita-mi privire
se uită dinadins... printre copaci să te rătăcească
să-mi adulmeci inima hulpav,
să-i crească depărtării colţi
în colţ de ochi cu care
să sfâşie uitarea...

Îţi voi întoarce inima pe toate feţele pe-o coală albă,
îţi voi cerceta amanunţit nervii, limfa,
umbrele sângelui tău compatibil
cu Rh-ul stelei căzătoare.

Te bănuiesc de o curgere de sânge aparte,
de un mod leneş de a închide ochii,
de un mod miraculos de a atinge femeile,
de un mod zburator de a-ţi păşii paşii...

Stau confortabil pe marginea foneticii numelui tău
ca pe un divan,
şi recunosc că nu mai ştiu
să scriu poezie,
poate că privirea ta i-a pus piedică...


Cred că privirea ta a oprit poezia...



9 comments:

şu said...

umblăm cu oul în noi
forăm în pâine culcuş poftei ascundem în cutele cărnii
instinctele

Emil said...

foarte chimic poemul, imi place mult...se disting cei doi atomi, qu si su

Anonymous said...

imi place mult

Solitary Thoughts said...

sa-ti vad ochii si pe urma iti spun daca vei opri poezia.

Unknown said...

cat de foarte ispirata este aceasta postare <3.

Unknown said...

inspirata*

Anonymous said...

o tot citesc..

Eva (for now) said...

"Cred că privirea ta a oprit poezia..."-"mi-a ramas intiparit versul asta de prima data de cand am citit poezia"
Primul si ultimul indiciu pe care ti-l dau/ ti l-am dat:))
So my identity is screwed now (shh)
(p.s. sorry for being disappointed)

Qu said...

Sa fi oare Lia, nu cred ca ziceai ca mi-ai intalnit privirea deja, deci nu; Şu nu cred, e nu ar fi apelat la anonimat plus ca poemul e facut cu ea, e zicand chestia asta despre privirea mea ;)), iar Blair, si Scoifulici, iar nu aveau unde si cum sa imiintalneasca privirea... Indiciu, indiciu... hmmm...
Si nu stiu dca dupa ce o sa te demasc o sa fiu "disappointed", deci nu pune sentimente, in corpul meu ;)).
Momentan i'm blind sau ceva
;))