Aug 13, 2010

De strajă...




Surghiunit, tempesta-mi poartă

dorul, ca pesta-n vechie
urgisînd cetatea vie,
morţi stau strugurii în vie,
paznic sta înfipt în glie

surghiunint. Tempesta-i soartă
bate piatră-n uşi şi poartă,

stricată-i carta-n vecie
făr de glas lăsând să fie
gura-nodată-n magie
sepultând taina de vie.

Surghiunit, tempesta-mi poartă
carte-ntr-o sticlă crăpată,

iar neudata hârtie
în mâini de strajă să fie
la gât sigiliu să fie
păzit cu taină de glie.

Surghiunit. Tempesta-mi soartă!


Celei ce păzeşte inelul cu rune...
Post a Comment