Sep 4, 2010

Un capriciu antic

 

În raftul cu cărţi,
nu găsesc alinare
ci doar pe buzele
şi-n palmele tale
atinse de tuşuri
şi vopsele rare
ce nasc
unele lumi imortale
în care
femeile stau goale
în tirania culorilor
intense - ameţitor
iz de templu pompeian,
îmi  atenuează simţirea
şi simt capriciile trupului
cum cântă
iubirea.





Iubitei mele, Razielle

5 comments:

silvia said...

Foarte frumoasa poezia. Imi place cum se leaga si curg versurile, atat de fluent incat parca urmaresc corpul unei femei. frumos.

Celestine Mihaela said...

amantul cuvintelor:)

Interzisa. said...

Perfecte versuri. Tot respectu'

pumn de amintiri said...

oda dedicata femeii iubita...nimic mai frumos:)

Solitary Thoughts said...

...si acuarela asta scuipa peste culorile prea vii....