Oct 11, 2015

Șoptirea secretelor




Bătea un soi de nepăsare-n geam,
în cameră cu liniștea, tavanul era calm.

Un ceas, ne pândea cuminte la ușă,
trăindu-și gândurile sale de căpușă.

Pe podea, pe scânduri, florile de praf
păreau ofilite, în valuri, perdea și cearceaf.

Ne aprindeam imagini de la o veioză,
încă îmbrăcați – în stare de nimfoză.

Umbrele noastre se atingeau pe un perete,
în timp ce ne șopteam urechilor secrete,

la margine de lumi concrete.

La Poarta Crișului,
Dumincă, 11 Octombrie
2015.




Post a Comment