May 8, 2009

Fetiș




De pe buzele cu care din când în când mă alinţi,
am sorbit picături negre de cafea amară,
am muşcat carnivor limba cu care mă minţi
şi sunt la fel de mut, acum, în compania ta bizară:
avem mâinile legate cu sfoară
şi strigătul de seară.

O cameră cu pereţii de sticlă, prin care mulţi ignoranţi
ne privesc, la fel de pervertiţi, de-afară.
Printre cioburi transparente, stă corpul tău întins pe dorinţi,
legată de picioare, de mâini, pe lângă sâni cu sfoară,
un foc de brichetă şi picături de ceară
şi strigătul tău de seară.

Oboseală nefirească ş-un fum sinuos de ţigară; nu poţi să renunţi,
nu poţi să refuzi, nu poţi să nu vrei, orice sclipire vulgară;
cu nervi te ating, te muşc atât de tare pe cât de mult mă minţi
şi nu zic nimic; stau trist, în compania ta bizară
îţi privesc picioarele legate cu sfoară...
şi nu-ţi mai aud - strigătul de seară.
Post a Comment