Jul 17, 2010

Căzută-mi sta ploaia...



Căzută-mi sta ploaia menită, p-asfalt,
tulbure chip, oglindit-n apăraie;

sprijinită-mi sta pe umeri, de bazalt
al ei trup ce spinarea mi-o-ncovoaie;

ocrotit sub magia ei din înalt
ce-mi spală a sudorilor şiroaie,

precum o iubită. Uneori tresalt
când îmi curgi pe spatele gol, tu, ploaie!
Post a Comment